Căutat-am cândva umbra dulce
a unei părinteşti iubiri,
dar ce curând a dus-o noaptea
şi înnorarea – nicăiri.

Căutat-am umbra tinereţii,
crezând în ea cu-adevărat,
dar ce curând a dus-o vântul
şi urma cum i-a spulberat!

Căutat-am umbra slavei lumii
şi-n a ei bunuri, adăpost,
şi-n prietenia ei, un reazem,
– dar, vai, ce-amăgitoare-au fost!

Căutat-am loc din umbră-n umbră,
mereu minţit, mereu sperând,
dar gol m-am dus din orice parte
şi-amar am plâns de orice rând.

Dar Umbra Ta, Cel Preaputernic,
când am aflat-o fericit,
de câtă arşiţă-ndelungă,
despovărat, m-am odihnit!

O, Dulce Umbră, dă-mi odihna
acum, trecând prin lumea rea,
şi-apoi Te fă lumină dulce,
de Mâine-n veşnicia mea.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014